Schimbul este un termen general pentru tehnologiile care trimit informațiile pentru a fi transmise către rutarea corespunzătoare care îndeplinește cerințele prin echipamente manuale sau automate conform cerințelor de transmitere a informațiilor la ambele capete ale comunicației.În funcție de diferite poziții de lucru, poate fi împărțit în comutator de rețea de zonă largă și comutator de rețea locală.Comutatorul rețelei extinse este un fel de echipament care completează funcția de schimb de informații în sistemul de comunicații.Deci, care sunt metodele de redirecționare ale comutatorului?

Metoda de expediere:

1. Comutare directă
2. Comutare stocare și redirecționare
3. Comutare fără fragmente

Indiferent dacă este redirecționarea directă sau redirecționarea prin stocare este o metodă de redirecționare cu două straturi, iar strategiile lor de redirecționare se bazează pe MAC-ul de destinație (DMAC), nu există nicio diferență între cele două metode de redirecționare în acest punct.
Cea mai mare diferență dintre ele este atunci când se ocupă de redirecționare, adică modul în care comutatorul se ocupă de relația dintre procesul de recepție și procesul de redirecționare a pachetului de date.

Tip de redirecționare:
1. Tăiați
Comutatorul Ethernet direct poate fi înțeles ca un comutator telefonic cu matrice de linie care traversează vertical și orizontal între fiecare port.Când detectează un pachet de date la portul de intrare, verifică antetul pachetului, obține adresa de destinație a pachetului, pornește tabelul intern de căutare dinamică și îl convertește în portul de ieșire corespunzător, se conectează la intersecția intrării. și ieșire și transmite pachetul de date direct către Portul corespunzător realizează funcția de comutare.Deoarece nu este nevoie de stocare, întârzierea este foarte mică, iar schimbul este foarte rapid, ceea ce este avantajul său.
Dezavantajul său este că, deoarece conținutul pachetului de date nu este salvat de comutatorul Ethernet, acesta nu poate verifica dacă pachetul de date transmis este greșit și nu poate oferi capabilități de detectare a erorilor.Deoarece nu există un buffer, porturile de intrare/ieșire cu viteze diferite nu pot fi conectate direct, iar pachetele se pierd ușor.

2. Stocați și Redirecționați (Stocare; Redirecționați)
Metoda store-and-forward este cea mai utilizată metodă în domeniul rețelelor de calculatoare.Verifică pachetul de date al portului de intrare, scoate adresa de destinație a pachetului de date după procesarea pachetului de eroare și îl convertește în portul de ieșire pentru a trimite pachetul prin tabelul de căutare.Din acest motiv, metoda de stocare și redirecționare are o întârziere mare în procesarea datelor, ceea ce este deficiența sa, dar poate efectua detectarea erorilor asupra pachetelor de date care intră în comutator și poate îmbunătăți eficient performanța rețelei.Este deosebit de important ca acesta să poată sprijini conversia între porturi cu viteze diferite și să mențină cooperarea între porturile de mare viteză și porturile de viteză mică.

3. Fără fragmente
Aceasta este o soluție între primele două.Verifică dacă lungimea pachetului de date este suficientă pentru 64 de octeți, dacă este mai mică de 64 de octeți, înseamnă că este un pachet fals, apoi aruncați pachetul;dacă este mai mare de 64 de octeți, atunci trimiteți pachetul.De asemenea, această metodă nu oferă verificarea datelor.Viteza sa de procesare a datelor este mai rapidă decât stocarea și redirecționarea, dar mai lentă decât cea directă.
Fie că este vorba de redirecționare directă sau de redirecționare prin stocare, este o metodă de redirecționare cu două straturi, iar strategiile lor de redirecționare se bazează pe MAC-ul de destinație (DMAC).Nu există nicio diferență între cele două metode de redirecționare în acest punct.Cea mai mare diferență dintre ele este atunci când se ocupă de redirecționare, adică modul în care comutatorul se ocupă de relația dintre procesul de recepție și procesul de redirecționare a pachetului de date.